Cum se face o sesizare - plangere

[admin]

Plângere (în situaţia în care reclamantului i-au fost vătămate drepturile în urma săvârşirii unor infracţiuni de corupţie)

* Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul, care trebuie să fie special (respectiv, să fie autentificat la un notar public), se depune împreună cu plângerea.
* Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ, ori de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu-şi însuşeşte plângerea.
* Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal.
* Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă.

Pentru a putea fi luată în considerare, plângerea trebuie să cuprindă obligatoriu:
-Numele şi prenumele
-Datele de identificare (adresă, CNP)
- Indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut
- Descrierea faptei care formează obiectul plângerii
- Indicarea mijloacelor de probă
- Data şi semnătura

Denunţ (dacă reclamantul are cunoştinţă despre săvârşirea unor fapte de corupţie)
*denunţul trebuie sa contina aceleasi date ca si plangerea
*denunţul scris trebuie sa fie semnat de denuntator, iar in cazul denuntului oral, acesta se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul in fata caruia a fost facut.

Sursa DGA

[admin]

STRUCTURA TERITORIALA DGA - Birourile din teritoriu

http://www.mai-dga.ro/index.php?l=ro&t=26

[el_greco_05]

frate, am si eu nevoie de un sfat. intr-o sambata matinala in jurul orei 7, veneam de la aeroprt spre iasi si in comuna garoafa din vrancea am fost oprit de un agent care (mie) mi s-a parut a fi "afumat" m-a intrebat de acte l`am intrebat pt ce motiv am fost oprit si mi s-a spus ca nu aveam luminile de intalnire aprinse. fireste ca le aveam dar el a considerat ca sunt doar pozitiile, moment in care i-am sugerat sa mearga acasa pt ca consider ca este obosit si am dat sa plec asta dupa ce i-am mai spus ca nu poarta camasa ci doar o tunicasi ca nu este incheiat la nasturi corespunzator ca nu are centurile reflectorizante ...ma rog. Greseala mea ...ca nu am plecat, pt ca i-am dat datele mele de identificare pe care si le-a notat stangaci m-a verificat a vazut ca totul e ok, i-am spus ca nu-i semnez procesul verbal si oricum nu are martori care sa-i semneze si am plecat. la 2 saptamani ma trezesc cu pv acasa in care sunt sanctionat si pt faptul ca nu purtam centura de siguranta, ori eu cu rezidenta peste ocean, consider ca e un gest reflex si nu m-as urca in nicio masina fara a purta centura de siguranta. in aceste conditii vreau sa te intreb daca am sanse de a contesta acest pv (in care a mai aparut si un martor o doamna nu are rost sa-i dau numele care cu siguranta nu a fost acolo)

[admin]

Un  avocat din Bucureşti e pe punctul de a trage pe dreapta amenzile Poliţiei Rutiere. Pompiliu Bota a obţinut în instanţă o sentinţă care ar putea duce la anularea celor mai multe contravenţii şi penalizări acordate şoferilor de către agenţii de circulaţie. Acest lucru este condiţionat însă de contestarea procesului verbal de contravenţie, astfel încât cauza să ajungă în faţa judecătorului.

Practic, o sancţiune acordată doar pe baza constatărilor poliţistului – care a văzut sau i s-a părut că ai trecut pe galben sau pe roşu, că ai circulat pe contrasens, că ai depăşit linia continuă etc. – poate fi desfiinţată de instanţă, ceea ce înseamnă anularea amenzii şi a punctelor de penalizare. Judecătoria Sectorului 2 a stabilit că “procesul-verbal de constatare şi sancţionare al contravenţiei trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce priveşte vinovăţia petentului în săvârşirea faptei, menţiunile agentului constatator inserate în actul sacţionator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale în absenţa altor mijloace de probă”.

Cum marea majoritate a amenzilor aplicate de Poliţie nu sunt întărite de probe, această acţiune poate anula sancţiunile Codului Rutier.

S-ar putea spune că în România, neexistând practica precedentului judiciar, nu este obligatoriu ca şi alte instanţe să pronunţe sentinţe similare pentru cauze identice. Ipoteza este corectă dar judecătorul care a pronunţat această hotărâre a făcut o motivare care se bazează strict pe jurisprudenţa şi legislaţia CEDO, care au prioritate faţă de dreptul intern. Cu alte cuvinte, o acţiune în instanţă - întemeiată pe legislaţia europeană - prin care se solicită anularea unei contravenţii are mari şanse de reuşită.

Concret, iată ce a reţinut judecătorul care a soluţionat dosarul în cauză: “Instanţa reţine că, din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în raport de disp. art. 6 CEDO, deşi necalificată în dreptul intern ca fiind de natură penală, contravenţia este subsumată noţiunii de “acuzaţie în materie penală”, având în vedere câmpul de aplicare general al normei, cât şi preeminenţa caracterului represiv al sancţiunii contravenţionale.

Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanţiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care şi a prezumţiei de nevinovăţie a petentului, ce priveşte şi aspectul sarcinii probaţiunii în cadrul soluţionării unei plângeri contravenţionale, care fără îndoială profită persoanei acuzate şi incumbă intimatei(…) Instanţa constată că menţiunile procesului-verbal de contravenţie în cauză nu sunt susţinute de un probatoriu aferent cu privire la existenţa faptei contravenţionale, săvârşirea faptei de către petent şi vinovăţia acestuia în comiterea contravenţiei”.

Avocatul care a învins în instanţă Poliţia Rutieră, Pompiliu Bota, şi-a apărat, de fapt, propria cauză. El se afla la volanul maşinii şi a fost oprit de poliţie pentru că ar fi depăşit limita maximă legală de viteză. Pompiliu Bota a susţinut că maşina rula cu o viteză cu cel puţin 20 de km/h mai mică decât cea menţionată în procesul-verbal de contravenţie. În instanţă, Poliţia Rutieră s-a apărat depunând la dosar constatarea agentului de circulaţie, bazată doar pe fila registrului radar. Cu alte cuvinte, aceasta este o situaţie oarecum mai dificilă, în care s-ar fi putut depune şi alte probe tehnice. Lucrurile stau însă mult mai clar atunci când este vorba de alte fapte care nu pot fi probate decât prin cele văzute de agent.

“Am contestat sancţiunea pentru că şi în România trebuie să se respecte drepturile omului. Iar autorităţile trebuie să ştie că, atunci când îţi aduc o acuzaţie, aceasta trebuie probată. La noi, prezumţia de nevinovăţie este recunoscută, prin lege, doar în materie penală. Prezumţia de nevinovăţie funcţionează, în toate ţările civilizate, şi în materie civilă. Nu se poate porni de la prezumţia că tu trebuie să dovedeşti că ai dreptate, iar ceea ce spune agentul de circulaţie este literă de lege. Şi el este om şi poate greşi” – ne-a declarat avocatul Pompiliu Bota.